Despre disfunctiile emotionale majore, pe scurt

Studiez constient de vreo 5 ani ceea ce voi scrie mai jos, experienta personala e piatra de temelie, lecturile si discutiile cu specialisti au venit sa intareasca intelegerea mecanismelor. Imi dedic timpul recent patrunderii tainelor unor ecuatii emotionale. Citesc, vorbesc cu oameni, vad mult, observ, notez. Traiesc si invat.

Sa va spun cum sta treaba cu disfunctiile emotionale. In primul rand, nu se pot ignora sau camufla. Nu facem decat sa avem iluzia vindecarii de la sine, in fapt se accentueaza efectele negative asupra vietii de zi cu zi si a relatiilor cu ceilalti. Cam ca atunci cand crezi ca poti ignora o durere de dinti acuta. Macar ea doare palpabil si cere tratare imediata. E diferita durerea sufleteasca? Desigur, nu. Doar ca ne imaginam ca daca nu se vede direct, se poate ascunde. Nu, energia negativa creata de suferinta emotionala se simte foarte clar in afara. Se vede in ochi, pe chip, in gesturi. Afecteaza calitatea vietii.

Sursa disfunctiilor pleaca in general din relatia cu parintii, care niciodata nu poate fi, in cel mai fericit caz, perfecta. Pentru ca orice actiune are si un revers. Prea multa grija, dauneaza, naste atasament excesiv si asta devine o piedica in dezvoltare. Prea multa nepasare sau detasare, au efecte negative, de asemenea, in plan emotional. Apare nevoia de validare, care se poate croniciza. Nevoia de atentie. Si pe care le alimenteaza din plin retelele de socializare, astazi, de exemplu.

Tot acum vorbim despre aparitia a ceea ce numim pattern-uri emotionale, comportamentale. Ele se formeaza initial, la varsta mica, prin mimetism. Apoi sunt adoptate in general inconstient, prin reactie la mediul extern, la solicitari, la presiuni. Prin experienta directa, acestea determina perceptia si reactiile individului in fata lumii inconjuratoare. Influenteaza luarea deciziilor. Sunt ca un fel de “chei” prin care este “citita” lumea. Pattern-uri pot fi adaugate pe durata intregii existente. Important e sa fie identificte si sa se preintampine utilizarea si repetarea lor in mod negativ, toxic. Adica sa nu conduca la greseli repetate. Pattern-urile au tendinta sa fie repetate pana cand determina reactii de ajustare sau corectare, in cel mai bun caz.

In general parintii au asteptari. Vor ca fetele sa fi fost baieti, sau invers. Vor ca tu sa devii ceea ce nu au fost ei vreodata, vor performanta. Asta aduce presiune si senzatia ca nu esti suficient de bun niciodata. Lipsa incurajarilor naste de asemenea nevoia de validare si zdruncina increderea in sine. Laudele excesive alimenteaza ego-ulsi apare o indepartare a perceptiei fata de capacitatea reala a persoanei de a face ceva anume.

Lipsa de incredere in sine naste monstri, la interior. Senzatia ca nu esti suficient de bun aduce cu sine respectul de sine scazut. Te invinovatesti, crezi ca nu meriti iubire. Asa ca nu stii nici sa oferi iubire. Ai mereu asteptari din afara, de evolutia destinului tau devine mereu altcineva responsabil. Asa apar atasamentul toxicsi teama de singuratate. Care merg mana in mana cu teama de abandon.

Lipsa de incredere in sine naste gelozia. Impreuna cu invidia, sunt un dead-end. Nu exista leac pentru ele, din pacate. Identificati in voi si in jurul vostru aceste mecanisme si incercati sa le izolati spre constientizarea lor si a unei posibile tratari.

Ego-ul vine in general extrem de apetisant si de seducator, dand impresia unei tarii interioare. Nici vorba, se va substitui esentei umane bune. Se va hrani cu ganduri si cu frici si va cere non stop de mancare. Acel lup nesatios. Ego-ul este bariera, invelisul dur care nu lasa nimic sa intre inauntru. Pe masura ce individul se identifica cu ego-ul, pe atat se indeparteaza de propria esenta. Asa apare nevoia de a face scenarii. O lume imaginara in care totul e periculos si agresiv. Individul ajunge sa traiasca in fapt o viata paralela si isi pierde sensul real al existentei lui.

Poate ca drum fara directie exista, dar viata fara sens, nu. Asta duce direct la depresie. Pierderea apetitului de a se bucura de viata, de lucruri simple, frica acuta de semeni, de a cunoaste, de a se dezvolta, pierderea sensului si a scopului proprii vieti nasc din pacate modificari plastice la nivelul creierului si chiar al genelor, arata niste studii recente. Adica sindromul despresiv risca sa fie transmisibil. Iar urmasii nu au nici cea mai mica vina ca parintii lor au refuzat sa traiasca o viata cu sens, o viata pozitiva si asumata.

Nu cautati parteneri sau apropiati care sa va mangaie comod pe crestet si sa va ajute sa uitati problemele. Ignorarea lor sau amanarea rezolvarii lor inrautatesc situatia. Cautati prieteni. Unui prieten ii pasa. Iti vrea binele si vrea sa traiesti pozitiv, sa fii fericit. Vor aparea oameni cu misiuni, oportunitatile de schimbare sunt mereu acolo. Din teama si comoditate, le refuzam sau dam vina pe ei pentru toate nereusitele. Ajungem sa ne luptam cu cei care ne vor binele pentru ca e mult mai mare atasamentul de zona negativa. Cel putin, ea e sigura. iar rezistenta la schimbare e mare. Ego-ul va insela intotdeauna perceptia, aveti asadar grija cu el. Ego-ul si iubirea sunt antagonice, nu pot co-exista. Putem admite ca nu exista bine absolut sau rau absolut, exista liber arbitru, exista optiune, exista urmari, exista cale, invatare si evolutie.

Constientizarea, acceptarea si intelegerea partilor negative inspre vindecarea lor, iertarea, impacarea cu trecutul, o evaluare corecta a propriilor posibilitati, dialogul cu sine, contemplarea, plimbarea, observarea detasata, autocontrolul emotional, gestionarea pattern-urilor, starea de prezenta, gandirea constructiva, practicarea de sporturi si arte – cu toate au un rol benefic in vindecare si in castigarea capacitatii de a vedea partea pozitiva a existentei, drumul spre evolutie spirituala.