Va fi o poveste scurta. Zilele trecute ma plimbam pe langa Louvre, urmarind soarele care se pregatea sa apuna. Lumina era intensa pe bulevarde si creea efecte vizuale puternice. Am fost astras in curtea ansamblului. Piramida lui Pei, din sticla, se vedea absolut fantastic in contra-lumina, cu soarele cocotat fix in varf. Din mers am remarcat in stanga mea un cuplu, pe o banca.
Mi-am spus ca ar putea da foarte bine, cu soarele din fata, intr-o poza. M-am apropiat de ei, prin spatele lor, sa nu-i deranjez. Am declansat de cateva ori cu toate aparatele din dotare, pe indelete. Nu parea sa-i deranjez, nu stiam daca m-au sesizat sau nu. Am facut pozele si am plecat.
Mergand, aud pasi apropiindu-se in fuga de mine. Imi zic – “e unul dintre ei, dar nu m-au oprit atunci sa fac poze, de ce ar avea ceva de reprosat acum?” – si m-am intors zambitor, pentru a preintampina o eventuala neintelegere. Era el. Si mai zambitor decat mine. Imi spune “..domnule, ne-ati facut cateva poze mai devreme….eu nu am aparatul cu mine…tocmai mi-am cerut logodnica in casatorie si a acceptat! Ne puteti trimite si noua pozele, pe mail?”
Am zis “wow!” in gand 🙂 am continuat dialogul, am fost absolut incantat de momentul la care asistasem. Le-am propus sa le mai fac cateva poze, daca tot stim despre ce e vorba, acum. M-am intors, s-au prezentat amandoi, erau absolut minunati 🙂 am mai facut cateva poze, am facut schimb de adrese.
Un nou sarut, dincolo de care am aflat o noua poveste, reala, intensa 🙂
Elle a dit “oui”!
2 Comments