Codul Fotografiei

“Codul Fotografiei”

un concept editorial propus de Vlad Eftenie,

pus în operă de editura Curtea Veche Publishing

https://www.curteaveche.ro/p/codul-fotografiei

Fotografia este astăzi accesibilă tuturor. In căutarea like-urilor şi viralităţii online, a căpătat chiar o aură “glam”, cu sclipici şi saturaţie exagerată, clişee repetitive preluate mecanic. O folosim, dar ne îndepărtăm de înţelegerea sa. Cu putine excepţii, bibliografia contemporană şi încercările teoretice propun scurtături şi o abordare îndeosebi tehnică. Cei mai mulţi sunt convinşi că unele setări “câştigătoare” ale aparatului se pot împrumuta şi aplica în orice situaţie, că reuşita unei imagini s-ar datora exclusiv performanţei aparatului sau norocului.

Despre “setările” fotografului, despre cum acesta se poate antrena să vadă mai mult, să simtă mai intens, să redea mai profund, să atingă prin declanşare un “moment de graţie”, nu se vorbeşte aproape deloc. Este esenţial să ştim să formulăm întrebări bune. O întrebare bună, pusă la timp, deschide un întreg traseu iniţiatic de aflare a răspunsului. Adesea mă intreb, în timp ce explorez şi observ: “Cum ar trebui să privesc?”,”ce simt aici?”, “ce ar trebui să văd aici?” “unde ar trebui sa fiu acum?”, “cum arată ceea ce caut?”, “cum ştiu să găsesc mai bună lumină?”

Codul fotografiei propune un mod profund, poetic, de a privi fenomenul gestului fotografic, reflectând asupra acelor “ingrediente” esenţiale invizibile, a căror aflare poate conduce către realizarea imaginilor puternice, cu sens, cu vibraţie, cu impact, relevante.

“Ca să poţi să vezi, trebuie întâi să crezi”, spune înţeleptul. Observarea, Curiozitatea, Atenţia ne deschid spre straturi invizibile ale lumii înconjuratoare şi care aşteaptă să fie aduse în lumină. Ne ajută să intrăm în rezonanţă cu Vibraţia unui loc, să devenim Prezenţi. Punctul de staţie deschide, cuantic, straturi latente ale realităţii.

Cu ajutorul intuiţiei, creativ şi spontan, se naşte o relaţie unică între observator şi subiect, într-o secvenţă de Spaţiu/Lumină/Timp/Emoţie irepetabilă. Pentru moment, imprevizibilul capătă sens, timpul pare că stă, iese la iveală ceea ce nu ştiam dacă există, dar pe care îl intuiam, undeva înlauntru. Lumina face vizibile acele elemente spaţiale pe care Compoziţia le ordonează şi le aşeaza în Echilibru şi Armonie.

Declanşarea în “Momentul de graţie” fixează definitiv aceste circumstanţe efemere prin care invizibilul capătă formă, devine experienţă trăită şi cunoaştere. Totul se dizolvă apoi şi reîncepe procesul aflării unei noi poveşti. Starea va fi alta, timpul şi lumina vor fi deja diferite, lumea se va fi transformat subtil, setările vor fi altele. Nu este noroc, ci ceea ce trebuia să fie, firescul.

Lectura oferă elementele de limbaj vizuale, estetice şi poetice esenţiale pentru o înţelegere sensibilă a procesului realizării fotografiei profunde, memorabile. Subiectul se întâmplă şi se transformă concomitent de ambele părţi ale aparatului foto. Observarea, Spaţiul, Lumina, Timpul şi Emoţia devin subiecte ale unei incursiuni cu scop revelator.

Pentru că degeaba privim dacă nu vedem, degeaba vedem dacă nu înţelegem, degeaba înţelegem dacă nu transformăm, degeaba transformăm dacă nu aflăm folos, degeaba găsim trebuinţă dacă nu oferim şi celorlalţi.